Dictionar

lux 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxe, lat. luxus)

1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor.
2. de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar.
3. splendoare, eleganță; fast, somptuozitate.
4. (fig.) risipă, exces.
 

prodig, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prodigue, lat. prodigus)

1. risipitor, cheltuitor.
 

nestrângător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + strângător)

1. care își risipește averea, bunurile; cheltuitor, risipitor.
2. (anton.) strângător.