1. tr., intr. a vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese; a bolborosi.

2. (în superstiții) a descânta, a vrăji.

3. tr. a mustra, a cicăli.

1. metal dur, maleabil şi ductil, din familia platinei, la elaborarea unor aliaje.

1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creşterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.

1. tren automotor cu formă aerodinamică.

1. adj. referitor la aerodinamică.

2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.

3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acţiunea forţelor aerodinamice.

1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.