Dictionar

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.
 

demon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)

1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăților etc.
2. diavol, drac.
3. (fig.) om rău.
4. (în literatura romantică) ființă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreția, frumusețea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de neliniște, care stârnește pasiuni, dorințe.
 

exotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exotisme)

1. însușirea de a fi exotic.
2. tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice.
 

lakist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lakiste)

1. adj., s. m. f. (poet) care aparține școlii lakiste.
2. adj. școală ~ă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură.
 

romanticiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. romanticize)

1. a interpreta, a vedea sau a portretiza ceva într-o manieră romantică (nerealistă, idealizată); a romantiza.
 

satanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. satanisme)

1. caracter, atitudine satanică.
2. cult consacrat lui Satana și răului.
3. tendință în literatura romantică de a lua ca motiv de inspirație diavolul; demonism (2).