Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ronțăi)
1. faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare; ronțăială.
2. zgomot produs de măcinarea boabelor de cereale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ronțăit + -tură)
1. faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare; ronțăială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cronțăni + -[t]or)
1. care scoate sunetul „cronț”; cronțăitor.