Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rondel, it. rondello)
1. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene şi o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al şaselea, versul întâi revenind şi în încheiere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rondelle)
1. disc de metal găurit care se pune între o piuliță care trebuie strânsă; șaibă.
2. căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare.
3. disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor.
4. porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. capsa, germ. Kapsel)
1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărţi etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul iniţial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. triolet)
1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă.
2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. troch/o/-, cf. gr. trokhos)
1. „roată, rondelă, coroană; rotund, ciclic”.