abundent; copios; numeros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT copiosus; copiose; abundans
2. FR copieux; abondant; nombreux
3. EN copious; abundant; plentiful
4. DE reichlich; zahlreich
5. RU обильный; многочисленый
6. HU bőséges; számos

albatros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albatros)

1. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat.

arhiatros

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (din greaca veche ἀρχιατρός)

1. (ist., epoca fanariotă) medic personal al domnitorului, însărcinat și cu supravegherea serviciilor sanitare și a farmaciilor.
2. (ist.) medic șef al unui rege, al unei curți etc.

autocros

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. engl. autocross)

1. formă de sport cu motor în care șoferii parcurg pe rând un traseu definit și încearcă să obțină un timp cât mai bun; cros pentru mașini.

calcaros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT calcareus
2. FR calcareux
3. EN chalky; calcareous; limy
4. DE kalkhaltig; kalkig; kalkreich
5. RU известковый; содержaщий известь; известняковый
6. HU meszes

ciclocros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclocross)

1. concurs de ciclism pe un traseu variat, cu obstacole.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroșarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.