Dictionar

Rezultate principale (Rotunjit):

Rotunjit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rotundatus; subrotundus

2. FR arrondi; presque rond

3. EN rounded; roundish; rotund

4. DE rundlich; abgerundet; gerundet

5. RU окруrлый; зaкруrленный; окруrленный

6. HU kikerekített, kerek, gömbölyű


Rezultate secundare (Rotunjit):

Rotunjitor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rotunji + -tor)

1. unealtă care servește la fasonarea, îndreptarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.


Astragal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

1. s. n. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus.

2. mulură rotunjită care împodobeşte extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului.

3. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.


Bramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brame)

1. semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată.


Buton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.

2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia, ca legătură de articulaţie într-un mecanism.

3. mică papulă, bubuliţă de piele.

4. s. m. nasture mobil.

5. capsă (1).

6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminenţe rotunjite.


Colină 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colline, lat. collina)

1. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită.


Galet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galet)

1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.

2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.

3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.

4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.

5. secțiune a unui comutator rotativ.


Gibos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gibbeux, lat. gibbosus)

1. în formă de cocoaşă.

2. cu proeminenţe rotunjite.