Dictionar

Rezultate secundare (Rugăminte):

Adjuraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adjuration, lat. adiuratio)

1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.

2. rugăminte insistentă.


Apel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.

2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.

3. îndemn, cerere, rugăminte.

4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.

5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.


Apela

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)

1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.

2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.

3. tr. (inform.) a rula (un program).

4. a contacta pe cineva prin telefon.


Apelaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appellation, lat. appellatio)

1. denumire, calificare, nume.

2. (jur.) apel.

3. adresare (însoţită de o cerere, de o rugăminte).


Imploraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. imploration)

1. acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare.

2. rugăminte, cerere insistentă; cuvinte, gesturi de suplicație.

3. (var.) (înv.) implorațiune.


Insistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insistance, it. insistenza)

1. stăruinţă, perseverenţă.

2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.