Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT interruptus
2. FR interrompu
3. EN inerrupted
4. DE unterbrochen
5. RU прервaнный
6. HU megszakított, kikapcsolt, elválasztott
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ruptile, lat. ruptilis)
1. (despre fructe) care se rupe sau crapă cu uşurinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rupteur)
1. întrerupător care deschide şi menţine deschis un circuit electric, sub acţiunea şi pe durata exercitării unei comenzi din exterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rupture)
1. rupere.
2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state.
3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU szakadás, törés; rés, repedés
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)
1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphtoïde)
2. febră ~ă = febră care este însoțită de o erupție aftoasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.