Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rupture)
1. rupere.
2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state.
3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU szakadás, törés; rés, repedés
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. angiorrhexis)
1. (patologie) ruperea unui vas de sânge; ruptură vasculară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aortoclasie)
1. (med.) ruptură aortică; ruptura arterei principale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1. pierdere totală a conştiinţei, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cardioclasie)
1. (med.) ruptură a peretelui cardiac; cardiorexie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassure)
1. (tehn.) spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafaţa unui obiect unde acesta este spart; fractură (2).