Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rustique, fr. rusticus)
1. adj. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. rusticano)
1. tipic oamenilor din mediul rural și orașelor mici; de la țară, de țăran; rustic.
Parte de vorbire: s.n. (rar)
Origine: (rustic + -ism)
1. caracterul a ceea ce este rustic, câmpenesc; rusticitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rusticité)
1. caracterul a ceea ce este rustic, a ceea ce se referă la viața și manierele rurale; (rar) rusticism.
2. (depr.) lipsă de delicatețe, de bune maniere; bădărănie, grosolănie.
3. capacitatea de rezistență a unei plante sau a unui animal la intemperii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. rusticize)
1. a da, a căpăta caracter rustic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agrestis, fr. agreste)
2. grosolan.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)
1. „sălbatic, rustic, necultivat”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arcadien)
2. de simplitate rustică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabane)
1. construcţie rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniştilor sau a vânătorilor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)
1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rustique, fr. rusticus)
1. adj. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut.