rusticitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. rusticité)
Etimologie: (fr. rusticité)
1. caracterul a ceea ce este rustic, a ceea ce se referă la viața și manierele rurale; (rar) rusticism.
2. (depr.) lipsă de delicatețe, de bune maniere; bădărănie, grosolănie.
3. capacitatea de rezistență a unei plante sau a unui animal la intemperii.