Dictionar

Sargasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sargasse)

1. algă brună plutitoare, care formează, în largul coastelor Floridei, o adevărată prerie.


Sârguincios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sârguință + -ios)

1. (despre oameni) care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguitor.

2. (despre oameni) care dovedește insistență, seriozitate.

3. (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) care necesită eforturi deosebite.

4. (anton.) leneș, trândav.


Sârguitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sârgui + -tor)

1. (despre oameni) care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguincios.

2. silitor, harnic, activ.


Acurat, -ă

Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)
Origine: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.

2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.

3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.


Asiduitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruinţă, sârguinţă.

2. perseverenţă, insistenţă.


Calificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualificatif)

1. adj. care califică, arată o calitate.

2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.

3. notă, menţiune cu care se apreciază sârguinţa elevilor şi a studenţilor, activitatea oamenilor muncii.


Diligent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. diligens, fr. diligent)

1. sârguitor, silitor.


Diligenţă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. diligentia, fr. diligence)

1. silinţă, sârguinţă, zel.


Fucacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fucacées)

1. familie de alge brune marine: fucusul şi sargasele.