Dictionar

indigență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indigence, lat. indigentia)

1. situația persoanei căreia îi lipsesc lucrurile materiale cele mai necesare vieții; sărăcie, lipsă.
2. (antonime) abundență, bogăție, opulență.
 

mizer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. miser, it. misero)

1. care se află într-o situație (materială) foarte proastă; sărman, nenorocit.
2. care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie.
3. vrednic de milă; (prin ext.) sărac, sărăcăcios.
4. (antonime) bogat, îmbelșugat, abundent.
 

mizerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. miseria, fr. misère)

1. stare de sărăcie extremă.
2. aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns.
3. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane.
 

paupertate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. paupertas, it. paupertà)

1. stare de extremă sărăcie; pauperism.
 

penurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénurie, lat. penuria)

1. lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie; lipsă a unor materii prime, mijloace energetice etc.
 

privațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. privation, lat. privatio)

1. abținere voluntară de la ceva.
2. (mai ales la pl.) faptul de a se priva sau de a fi privat de ceva (mai ales de bunuri materiale); lipsă, sărăcie, abținere.