Dictionar

alegoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.
2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică și cu care se defilează la anumite sărbători.
 

aniversa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (aniversar)

1. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment.
 

Apaturii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr apaturies, lat., gr. apaturia)

1. pl., (ant.) sărbători solemne în cinstea zeiței Venus, care aminteau vechea organizare a Atenei.
 

celebra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. célébrer, lat. celebrare)

1. a săvârși solemn un act important; a oficia.
2. a sărbători (un eveniment).
3. a proslăvi.
 

celebrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. célébration)

1. acțiunea de a celebra; ceremonie în care un eveniment important din viața unui grup, unei persoane etc. este evidențiat, sărbătorit; celebrare.
2. (var.) celebrațiune.
 

Cerealii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cerealia)

1. (ant.) sărbători dedicate zeiței Ceres, venerată de romani drept „creatoarea recoltelor”, care aveau loc între 12 și 19 aprilie.