Dictionar

sari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. sari)

1. îmbrăcăminte femeiască indiană, lungă și amplă, care acoperă un umăr și lasă dezgolit pe celălalt.
 

fușări

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (germ. Pfusch „lucru făcut de mântuială”)

1. a face un lucru pe fugă, fără temei, de mântuială.
2. (var.) a fușălui, a fușeri.
 

șariaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charriage)

1. fenomen tectonic în deplasarea la mari distanțe a unor mase mari de roci (alohton) și suprapunera lor peste altele mai moi (autohton).
 

sarigă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., port. sarigue)

1. (zool.) mamifer de dimensiuni mici din ordinul marsupialelor, arboricol și în esență omnivor, cu coadă lungă prehensilă și a cărui femelă poartă puii pe spate; oposum.
2. (var.) sarig.
 

sarin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Sarin)

1. substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică.
 

sarisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. sarissa)

1. (ant.) lance lungă macedoneană.
 

sarisofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. sarisophorus)

1. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă.
 

acarinate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acarinatus)

1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.
 

acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
 

acvilide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquilidés)

1. familie de păsări răpitoare: acvila.
 

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.
 

alohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allochtone)

1. (despre roci) care a suferit deplasări față de locul inițial de formare.
2. (despre specii, populații) originar din alte regiuni geografice.
 

amfipode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphipodes)

1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit și înotat.