Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. récompensation)
1. acțiunea de a recompensa și rezultatul ei; recompensare.
2. acțiunea de a acorda o recompensă, în semn de recunoștință pentru un serviciu prestat sau pentru o acțiune care merită considerație, recunoaștere.
3. avantaj acordat cuiva pentru merite deosebite, pentru un serviciu prestat et cetera; recompensă.
4. (var.) recompensațiune, recompenzație.