sacadat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saccadé)

1. cu întreruperi dese și scurte; intermitent.

balbism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. balbisme)

1. (med.) tulburare de vorbire de origine nervoasă și psihologică, manifestată prin articularea slabă a sunetelor, repetarea sacadată a aceleiași silabe și ezitări în fonație; balbuție.

barbarolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarolalie)

1. vorbire stranie, neinteligibilă, sacadată, în schizofrenie.

bradiartrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bradyarthrie)

1. (med.) afecțiune de origine neurologică care se caracterizează printr-o vorbire anormal de lentă (articularea devine foarte dificilă), care devine ritmică și sacadată; ritm încetinit în articularea cuvintelor; bradilalie.

brahipnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brachypnée)

1. (med.) formă de dispnee în care respirația este anormal de scurtă, cu un volum scăzut de aer expulzat la fiecare expirație; respirație scurtă, sacadată.

brec 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina.

cascadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cascade)

1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.