Dictionar

săderiu

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (sider + -iu)

1. care este de culoarea fierului.
 

sadhu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sanscrit. साधु sādhu „om bun, om sfânt”)

1. înțelept care trăiește în sărăcie în India.
 

sadic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. sadique)

1. I. care se referă la sadism; care practică sadismul; care manifestă sadism.
2. (prin ext.) care simte plăcere să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă.
3. II. persoană care manifestă sadism.
4. persoană care caută plăcerea în suferința (fizică sau morală) provocată voluntar altora.
5. pervers sexual.
6. (antonime) compătimitor, protector, sensibil.
 

sadism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sadisme)

1. perversiune sexuală constând în obținerea plăcerii prin chinuirea partenerului.
2. (p. ext.) cruzime anormală, exagerată; plăcere patologică de a chinui.
 

sadomasochism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sadomasochisme)

1. sadism combinat cu masochism.
 

sadomasochist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sadomasochiste)

1. (suferind) de sadomasochism.
 

ambasadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambassade)

1. reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador.
2. ansamblul agenților diplomatici; localul în care își desfășoară activitatea.
3. (fig.) solie, misiune.
 

ambasadorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. ambassadorial)

1. despre sau aparținând unui ambasador.
 

cianhidrizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cyanhydrisation)

1. tratare cu acid cianhidric a răsadurilor sau a puieților pentru a combate paraziții.
 

consulat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consulat, lat. consulatus)

1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).
2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804.
3. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței.
 

cordelieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelière)

1. șnur, cingătoare răsucită (ca frânghia).
2. torsadă.
 

derapa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déraper)

1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut.