Dictionar

Rezultate secundare (Sana):

Asana

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assainir, lat. sanare)

1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafaţă de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăţa, a face salubru.

2. (med.) a elimina un focar de infecţie.

3. (fig.) a îmbunătăţi, a redresa; a însănătoşi.

4. (ec.) a stabiliza (moneda).


Brichisană

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (necunoscută)

1. lucruri de tot felul, mai ales de fier, amestecate la un loc.


Sanatorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sanatorial)

1. referitor la sanatoriu.


Sănătorița

Parte de vorbire: s.f. art. (reg.)
Origine: (nesigură, cf. sănătos)

1. dans popular care se joacă de obicei după masa de cununie; melodie după care se dansează acest dans.


Sanatoriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sanatorium)

1. instituţie medicală (la munte, la mare); spital pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei.


Sanatoriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (sanatoriu + -iza)

1. a (se) interna într-un sanatoriu.


Androlog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. andrologue)

1. medic specialist în andrologie.

2. medic specializat în sănătatea bărbaților, în special în probleme urologice și cele legate de sistemul reproductiv.


Asana

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assainir, lat. sanare)

1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafaţă de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăţa, a face salubru.

2. (med.) a elimina un focar de infecţie.

3. (fig.) a îmbunătăţi, a redresa; a însănătoşi.

4. (ec.) a stabiliza (moneda).


Audiolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Audiologe)

1. medic specialist în audiologie.

2. profesionist din domeniul sănătății care diagnostichează, tratează și/sau gestionează tulburările de auz și echilibru.


Biometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biomètre)

1. denumire generică pentru instrumentele de măsurare a stării de sănătate.


Cheratoplastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. kératoplastie)

1. (med.) operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee sănătoasă; grefă a corneei.


Circumscripţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)

1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraş, judeţ, sector etc.; secţie, serviciu, instituţie care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliţie etc.).

2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătăţii.