Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros)
1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap.
2. reprezentare plastică a unei asemenea divinităţi.
3. (fig.) om desfrânat, libidinos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. satire, lat. satira)
1. (la greci și la romani) poem dramatic și didactic în care se biciuiau moravurile și ale cărei personaje reprezentau satiri.
2. poezie lirică în care sunt ridiculizate și biciuite anumite defecte, moravuri etc. din societate.
3. scriere, cuvântare etc. cu caracter de critică biciuitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satyriasis)
1. exacerbare anormală a apetitului sexual la bărbaţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. satirique, lat. satiricus)
1. adj. specific satirei; care ţine de satiră; ironic, batjocoritor, muşcător.
3. s. n. conţinut, caracter specific satirei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. satyrique, lat. satiricus)
2. dansuri ~e = dansuri licenţioase executate în reprezentaţiile de drame satirice; dramă ~ă = (la greci) poem dramatic, patetic şi comic, în care corpul era compus din satiri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satyrisme)
1. comportament de satir (2).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. satiriser)
1. a biciui, a ridiculiza prin satiră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atellane, lat. atellana)
1. piesă de teatru satirică jucată de tineri romani, din oraşul Atella (Campania).
Parte de vorbire: s.
Origine: (/I.L./ Caragiale + -ism)
1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caricature, it. caricatura)
1. desen care reprezintă o persoană, o situaţie etc. exagerând intenţionat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitaţie nereuşită, denaturată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (caricatură + -istic)
1. care exagerează unele trăsături (negative) cu intenţie satirică sau umoristică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)
1. adj. (despre substanţe) care distruge ţesuturile animale şi vegetale.
2. (fig.) muşcător, ironic, răutăcios, satiric.
3. s. f. pată luminoasă obţinută într-un sistem optic.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (it. commedia dell’arte)
1. producţie dramatică specifică literaturii italiene (din sec. XVI-XVIII) cu caracter de improvizaţie, care se distinge prin vervă, spirit satiric şi forţă a observaţiei realiste, personajele fiind tipuri simbolice.