Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. satiriser)
1. a biciui, a ridiculiza prin satiră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (/I.L./ Caragiale + -ism)
1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigramme, lat. epigramma)
1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc.
2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria.
3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fabula)
1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
2. scurtă narațiune la care participă animale personificate.
3. subiectul, textura unei scrieri literare.
4. povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macaronisme)
1. mișcare literară din sec. XVI-XVII care parodia și satiriza pedantismul moravurilor cavalerești, prin compoziții burlești, scrise într-o limbă împestrițată cu cuvinte și forme latine și latinizate.
2. cuvânt, expresie specifică macaronismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. parodie, lat., gr. parodia)
1. imitație a unei opere literare, cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o temă dată.
2. (p. ext.) imitație nereușită, inferioară originalului.
3. (muz.) piesă cu caracter de glumă, în care se parafrazează una sau mai multe teme.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (Caragiale + -iza)
1. a satiriza (în felul lui Caragiale); a scrie în maniera lui Caragiale.
2. a sublinia nota comică a unei situații sau a unui caracter uman.