scandal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scandale, lat. scandalum)

1. reacție violentă de protest față de ceva nedemn, rușinos, inacceptabil etc.
2. ceartă însoțită adesea de bătaie, de deteriorări de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, gălăgie mare produsă de o asemenea ceartă.
3. (fam.) portjartier.

scandalagioaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scandalagiu + -oaică)

1. femeie care are obiceiul să facă scandal, căreia îi place scandalul; certăreață, (înv. și pop.) zavragioaică.

scandaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. scandaliser, lat. scandalizare)

1. refl., tr. a (se) indigna, a (se) revolta.

scandalos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scandaleux)

1. care provoacă scandal, care indignează: rușinos, revoltător.

exorbitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exorbitant, lat. exorbitans)

1. care depășește măsura, proporțiile normale; deosebit de mare, enorm.
2. care șochează, scandalizează printr-un caracter exagerat, excesiv.
3. care iese din limite.
4. (var.) esorbitant.

muzică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.
2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.
3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.
4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.
5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.
6. ~ de scenă = muzică destinată să susțină sau să sporească efectul unui spectacol scenic.
7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.
8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.
9. formație instrumentală; orchestră.
10. ~ militară = fanfară.
11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.
12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.
13. (var.) musică.

provocant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. provocant)

1. care provoacă, produce ceva; provocator.
2. care, cu o atitudine sau cu remarci scandaloase, împinge pe cineva să reacționeze; provocator.
3. care caută să excite dorința unui posibil partener; provocator.
4. (antonim) calmant.

scandalos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scandaleux)

1. care provoacă scandal, care indignează: rușinos, revoltător.

scenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scène, it. scena, lat. scaena)

1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii.
2. teatru; arta dramatică.
3. a părăsi ~a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru.
4. decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film.
5. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă.
6. scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.
7. loc unde se petrece o acțiune, o activitate.
8. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva.
9. ceartă, ieșire violentă, scandal.
10. a-i face cuiva ~ (sau ~e) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns.

tapaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tapage)

1. zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă.
2. protest zgomotos.