Dictionar

scenariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scénario)

1. text succint, subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum și indicații tehnice și de regie.
2. desfășurare programată a unei acțiuni.
 

scenariu-document

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (scenariu + document)

1. scenariu cu valoare documentară.
 

coscenarist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (co- + scenarist)

1. autor, împreună cu altcineva, al unui scenariu.
 

decupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. decoupage)

1. decupare.
2. (cinem.) operație constând în detalierea scenariului pe secvențe și cadre, cu toate indicațiile tehnice respective.
3. scenariu regizoral.
 

didascalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. didascalie; grec. διδασκαλία, didaskalía „educaţie; înștiințare; instrucțiune (de joc)”)

1. indicație de joc, într-o piesă de teatru, un scenariu.
2. instrucțiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecești.
3. notă, indicație care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.
4. (învechit) știință.
 

interpretare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (interpreta)

1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.
2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).
3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.
4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.
 

mizanscenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mise en scène)

1. realizare scenică sau cinematografică a unei piese, a unui scenariu; punere în scenă.
 

pantomim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

1. s. m. actor de pantomimă; mim.
2. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi.
3. reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații.