Rezultate principale (Sceptru):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sceptre, lat. sceptrum)
1. baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor.
2. (fig.) demnitate, putere, mărire; domnie.
Rezultate secundare (Sceptru):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caduceus, fr. caducée)
1. sceptru încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea şi comerţul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. caducifer)
1. purtător de caduceu (sceptrul lui Hermes, care a devenit semnul vestitorilor și mesagerilor).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marotte)
1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane.
2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă.