Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scintillation, lat. scintillatio)
2. iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză.
3. impuls luminos de scurtă durată produs de contactul unei particule cu un scintilator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. pulsar)
1. obiect ceresc galactic, sursă de radiaţii electromagnetice pulsante, detectate datorită scintilaţiei, cu ajutorul telescoapelor optice.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. scinti-, scintillo-, cf. lat. scintilla)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. scintilla „scânteie”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. scintillographie)
1. (med.) procedeu de investigare bazat pe fenomenul de scintilație din fizică, constând în introducerea în organism a unei substanțe radioactive având o afinitate deosebită pentru organul de examinat, identificând apoi distribuția radioactivității în acest organ pentru a vedea starea sa funcțională sau posibile leziuni patologice; scintigrafie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scintillomètre)
1. lunetă astronomică pentru măsurarea scintilaţiei (3).
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. scinti-, scintilo-, cf. lat. scintilla)
1. „scânteie, de scânteie, scintilație”.