OK
X
scintilator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scintillateur)
1.
substanţă
în
masa
căreia
se
produc
scintilaţii
sub
acţiunea
razelor
radioactive.
scintilaţie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scintillation, lat. scintillatio)
1.
scânteire,
sclipire.
2.
iluminare
de
foarte
scurtă
durată,
punctuală,
a
unui
ecran
fluorescent
pe
care
cade
o
particulă
cu
mare
viteză.
3.
impuls
luminos
de
scurtă
durată
produs
de
contactul
unei
particule
cu
un
scintilator.
4.
sclipirea
stelelor.