Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scission, lat. scissio)
1. separaţie, despărţire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizaţie care anterior era bine închegată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscision, lat. abscisio)
1. extirpare a unui organ al corpului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR fission; clivage; scission; fendage
3. EN fission; splitting; cleavage
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rescision, lat. rescissio)
1. (jur.) anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissidence, lat. dissidentia)
1. deosebire de opinii (faţă de o majoritate); dezacord.
2. grup de persoane care susţin o parte diferită de aceea a majorităţii; sciziune care ia naştere în urma unei asemenea situaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rescisoire, lat. rescisorius)
1. (jur.) care provoacă o resciziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)
1. separare formală a unui grup de credincioşi de o comunitate religioasă.
2. dezbinare, neînţelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. scissi-, cf. lat. scissus „divizat, împărțit”)
1. „sciziune, separare, împărţire”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. scissionniste)
1. (cel) care aparţine unei fracţiuni, care urmăreşte să provoace sciziune.