Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. arrivisme)
1. comportament de arivist, persoană hotărâtă să reușească, să parvină prin orice mijloace și cu orice preț.
2. comportament inspirat de o ambiție fără scrupule.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)
1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat.
2. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. folliculaire)
1. (peior.) jurnalist fără talent și fără scrupule; scrib, gazetăraş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jésuitisme)
1. concepţia morală şi politică a iezuiţilor.
2. (fig.) lipsă de scrupule în acţiune, în activitate; ipocrizie, perfidie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. machiavélique, it. machiavellico)
1. abil şi fără scrupule; perfid.