Dictionar

scruta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. scruter, lat. scrutari)

1. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina.
2. (fig.) a cerceta, a analiza minuţios, atent.
 

scrutător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scrutateur, lat. scrutator)

1. atent, cu priviri pătrunzătoare.
2. (fig.) care cercetează amănunţit.
 

perscrutaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perscrutation)

1. cercetare, scrutare profundă, serioasă.
 

cercetător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT investigator; indagator; scrutator
2. FR chercheur scientifique; scrutateur
3. EN research worker; scientific explorer; inquirer
4. DE Forscherin
5. RU исследовaтель; изыскaтель
6. HU kutató
 

cercetător, -oare (1)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cerceta + -ător)

1. care cercetează; care se dedică cercetării; care ține de cercetare.
2. care examinează cu atenție; care observă; care studiază; scrutător.
3. care caută să descopere noi adevăruri științifice.