Dictionar

scumpire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scumpi)

1. faptul de a (se) scumpi, urcare a prețurilor.
2. creștere (mare) a prețului unei mărfi sau a unui serviciu.
3. creștere a valorii.
4. (expr.) (despre mărfuri) a fi în ~ = a fi în creștere.
 

scumpișor, -oară

Parte de vorbire:  adj. (familiar)  
Etimologie: (scump + -ișor)

1. diminutiv al lui scump; scumpușor, scumpuleț.
2. care este (mai) scump în comparație cu altceva sau altcineva; scumpușor, scumpuleț.
 

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
 

artnapping

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. artnapping)

1. furt de obiecte de artă (pentru răscumpărare).
 

baisse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baisse)

1. speculație la bursă practicată la operațiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.
 

damaschetă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. damasquette, it. damaschetto)

1. stofă scumpă de mătase, renumită în secolul XVIII, provenită din Veneția sau din Orient; damasc.
2. tip de pânză brodată cu flori de aur și argint care a fost realizată la Veneția.
 

debusolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déboussolé)

1. descumpănit, dezorientat.
 

deconcerta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déconcerter)

1. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni.