Dictionar

scurtă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din scurt)

1. haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.
2. (pop.) inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală.
 

scurtcircuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. court-circuit)

1. legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unei rețele sau instalații ce au o rezistență foarte mică.
2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație.
 

scurtcircuita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. court-circuiter)

1. a (se) realiza un scurtcircuit.
 

scurtmetraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. court-métrage)

1. film care nu depășește 1000 m lungime.
 

abrevia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).
2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 

abreviație

Parte de vorbire:  (înv.) s.f.  
Etimologie: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.
2. var. înv. abreviațiune.
 

abreviere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
 

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.
 

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.