Dictionar

scurtă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din scurt)

1. haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.
2. (pop.) inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală.
 

prescurta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pre- + scurta)

1. a reduce dimensiunile unui text, ale unei expuneri etc.; a scurta un cuvânt, un titlu; a abrevia.
 

abrevia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).
2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.
 

abreviație

Parte de vorbire:  (înv.) s.f.  
Etimologie: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.
2. var. înv. abreviațiune.
 

abreviere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
 

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.
 

acaul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acaule, lat. acaulis)

1. (bot.) fără tulpină.
2. cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.
 

afect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Affekt, lat. affectus)

1. reacție emoțională intensă și de scurtă durată.
2. denumire generică pentru stările sau reacțiile afective.
3. (med.) leziune.