Dictionar

 
 

bisecțiune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. bissection)

1. (geometrie) diviziunea unui unghi, a unei linii et cetera, în două părți egale; bipartiție.
 
 
 
 
 
 
 
 
 

biletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billette)

1. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă.
 

bloc-diagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc-diagramme)

1. reprezentare grafică la scară mică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune.