Dictionar

Rezultate secundare (Seca):

Aseca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assécher, lat. assicare)

1. a îndepărta apele de infiltraţie dintr-un teren; a deseca.


Deseca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dessécher)

1. a îndepărta excesul de apă de pe solurile umede; a seca.

2. a elimina apa din diferite materiale.


Diseca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disséquer, lat. dissecare)

1. a efectua o disecţie.

2. (fig.) a analiza (ceva) minuţios, a cerceta atent.


Murseca

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. morsicare)

1. (despre animale) a mușca.


Secabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. secabilis, fr. sécable)

1. care poate fi tăiat, divizat (ex. comprimat ~).

2. (anton.) insecabil.


Secando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. secundo)

1. în al doilea rând.


Agonist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agoniste)

1. adj., s. m. (muşchi) care produce o anumită mişcare.

2. adj., s. n. (substanţă, agent) lipsit de activitate intrinsecă, care blochează receptorii.


Altern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.

2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.


Aseca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assécher, lat. assicare)

1. a îndepărta apele de infiltraţie dintr-un teren; a deseca.


Bilon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billon)

1. s. m. aliaj monetar în compoziţia căruia intră în cea mai mare parte sau exclusiv metale comune.

2. monedă divizionară, cu valoare intrinsecă, inferioară valorii sale nominale.

3. s. n. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.


Biraport

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. birapport)

1. (mat.; pentru un fascicul de patru drepte) raport anarmonic al celor patru puncte în care o secantă intersectează dreptele din fascicul.


Canton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.

2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.

3. sector al unui drum.

4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.

5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).

6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.

7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.