Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. séculaire, lat. saecularis)
1. de secole; străvechi.
2. care are loc o dată la un secol.
3. an ~ = an care încheie un secol.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sécularisme, lat. saecularis „secular”)
1. (religie) doctrină conform căreia biserica nu ar trebui să aibă putere politică sau să influențeze guvernul unei țări.
2. (politică) doctrină care pledează pentru separarea religiei de stat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. séculariser)
1. a scoate din proprietatea sau compenteţa bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului.
2. a reda vieţii laice persoane care au aparţinut vieţii ecleziastice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. multiséculaire)
1. care datează de mai multe secole; plurisecular.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pluri- + secular)
1. care durează sau care există de mai multe veacuri; multisecular.