Dictionar

seduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. seducere, după fr. séduire)

1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare).
2. (despre bărbați) a ademeni o femeie.
3. (jur.) a săvârși o seducție.
 

angajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. engageant)

1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
2. care seduce, care atrage.
3. care invită la relații.
 

cochet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coquet)

1. care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care dorește să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguț, îngrijit, grațios.
 

fascinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinateur, lat. fascinator)

1. care fascinează, care exercită o atracție irezistibilă prin forța privirii; fascinant.
2. (fig.) care atrage, care seduce.
 

flaterie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. flatterie)

1. actul de a flata; laudă falsă sau exagerată, dată cu intenția de a plăcea, de a seduce et cetera; flatare.
2. (antonim) calomnie.
 

flirta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. flirter)

1. a fi în flirt cu cineva; a practica flirtul.
2. a petrece timpul cu o persoană, cu scopul de a-i face pe plac sau de a o seduce.
 

seducător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (seduce + -ător)

1. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant.
2. ademenitor; înșelător.
3. s. m. bărbat care săvârșește o seducție.