segmentație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. segmentation)
Etimologie: (fr. segmentation)
1. acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; divizare în segmente; segmentare.
2. (anat.) împărțirea unui organ, a unui membru sau a unei părți a corpului în segmente.
3. (embriol.) proces de diviziune a oului în numeroase celule (blastomere), care formează morula.
4. (lingv.) operație care constă în decuparea unui enunț pentru a dezvălui unitățile (sau segmentele) care îl constituie.
5. (inform.) tehnică care vizează împărțirea memoriei RAM sau a memoriei virtuale în segmente caracterizate prin adresa lor de pornire și dimensiunea lor.
6. (var.) segmentațiune.