Dictionar

Rezultate secundare (Semnificativ):

Semnificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. significatif)

1. care scoate ceva în evidenţă, cu un înţeles precis.

2. care are o semnificaţie, plin de înţeles, cu tâlc; expresiv.

3. însemnat; important.


Semnificativitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (semnificativ + -itate)

1. caracterul a ceea ce este semnificativ.

2. mulțimea faptelor care dau sens.

3. (statistică) pragul de la care rezultatele unui test sunt considerate fiabile; prag de semnificație.


Albuginee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albuginée)

1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine ​​de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.


Anodin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.

2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.

3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.

4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.


Consonantă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Konsonant)

1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.

2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.

3. (var.) (înv.) consonant.


Derizoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérisoire, lat. derisorius)

1. (despre preţuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol.


Elocvent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éloquent, lat. eloquens)

1. care vorbeşte frumos şi convingător; concludent, edificator.

2. (şi adv.) plin de înţeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ.


Enterectazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. entérectasie)

1. (med.) dilatare mai mult sau mai puțin semnificativă a intestinului (subțire); printre cauzele posibile: enterostenoza, ocluzia, tumora și pseudotumoarea.