acceptanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție.

calc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calque)

1. copie a unei schițe, a unui desen, pe hârtie specială.
2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.
3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).

contrasăgeată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + săgeată)

1. deplasare pe verticală, opusă sensului forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție.

diminutival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (diminutiv + -al)

1. care diminuează sau atenuează sensul unui cuvânt.
2. sufix ~ = sufix care exprimă o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază.

etimologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)

1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.
2. ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane.
3. ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă.
4. etimon.
5. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor.

extensiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extension, lat. extensio)

1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere.
2. lărgire a sensului unui cuvânt.
3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen.
4. (log.) sferă a unei noțiuni.
5. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului.