serpentin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. serpentine, germ. Serpentin)

1. silicat natural hidratat de magneziu, prin alterarea olivinei.

serpentină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. serpentin, germ. Serpentine)

1. traseu șerpuit al unui drum în pantă.
2. fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță.
3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură.

serpentinit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. serpentinite)

1. rocă metamorfică bogată în serpentin.

serpentinizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. serpentinisation)

1. transformare în serpentin a mine-ralelor sau a rocilor bogate în magneziu.

buclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucle)

1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.

serpentinit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. serpentinite)

1. rocă metamorfică bogată în serpentin.

serpentinizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. serpentinisation)

1. transformare în serpentin a mine-ralelor sau a rocilor bogate în magneziu.

flexuos; sinuos; ondulat; șerpuitor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT flexuosus
2. FR serpentin; ondulé; sinueux; flexueux
3. EN serpiform; serpentine; sinuous; tortuous
4. DE schlängelig; geschlängelt; gebeugt
5. RU змеевидный; волнистый; извилистый
6. HU kígyózó, hajlongó, hullámos

cârjoaie

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (cârje + -oaie)

1. cotitură a unui drum; serpentină.