Dictionar

Rezultate principale (Servi):

Servi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. servir)

1. tr. a îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji.

2. a aduce (bucatele) la masă.

3. a oferi cumpărătorilor cele cerute.

4. (la unele jocuri sportive sau la cărți) a pune mingea sau cărțile în joc.

5. intr. a folosi la..., a avea rolul de...

6. refl. a se folosi, a face uz de...

7. (despre oameni) a lua mănânce sau bea.


Rezultate secundare (Servi):

Aservi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. asservir)

1. a supune (un popor, o ţară) unor interese sau puteri străine, a subjuga.


Autoservi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (autoservire)

1. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant).


Serviabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. serviable)

1. care face cu plăcere servicii altora; îndatoritor, amabil.


Serviabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. serviabilité)

1. însușirea de a fi serviabil.

2. caracterul unei persoane gata mereu fie de ajutor.


Service

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. service)

1. ansamblu de servicii ulterioare vânzării unui produs, oferite de producător cumpărătorului pentru a asigura funcţionarea produsului respectiv.


Serviciu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. service, lat. servitium)

1. acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.

2. slujbă, post, funcție.

3. a fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.

4. secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc.

5. (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită satisfacă anumite nevoi sociale.

6. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.

7. ajutor, sprijin dat cuiva.

8. a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere.

9. scară de ~ = scară secundară într-un imobil.

10. succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor.

11. ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.

12. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.

13. ~ divin = slujbă religioasă.

14. (sport) punerea în joc a mingii.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abonament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)

1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.


Academism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)

1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.

2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.

3. fel de a se comporta academic.


Accesibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.

2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.

3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.

4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.


Acciz

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accise)

1. impozit indirect, instituit asupra produselor şi serviciilor de primă necesitate.


Acoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.

2. (fig.) îmbrăţişare.

3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.

4. formă de boltă ca o paranteză culcată.