OK
X
servitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. serviteur, lat. servitor)
1.
angajat
în
serviciul
cuiva
pentru
treburi
casnice;
(p.
ext.)
orice
persoană
care
lucrează
la
stăpân;
slugă.
servitoreasă
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (servitor + -easă)
1.
persoană
aflată
în
serviciul
unui
stăpân
(pentru
a
presta
munci
casnice)
și
răsplătită
în
bani
sau
în
natură;
servitoare.
servitorime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (servitor + -ime)
1.
mulțime
de
servitori;
totalitate
a
servitorilor
(dintr-o
casă);
slujitorime,
(pop.)
slugărime,
(reg.)
slugăret.
ancilar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ancilaire)
1.
referitor
la
servitori;
de
slugă.
2.
iubiri
~e
=
relații
galante,
legături
cu
servitorii.
3.
(prin
ext.)
subordonat,
umil.
boy
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. boy, băiat)
1.
servitor
indigen
din
colonii;
liftier
(în
hoteluri).
2.
dansator
dintr-un
ansamblu
de
music-hall.
camerier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. camérier)
1.
servitor
ce
îngrijea
de
camera
de
dormit
și
de
îmbrăcămintea
stăpânului;
lacheu,
valet.
domesticitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. domesticité)
1.
stare
a
unui
animal
domestic.
2.
(rar)
situația
de
servitor.
lacheu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. laquais)
1.
servitor
îmbrăcat
în
livrea.
2.
(fig.)
om
slugarnic,
servil.
serv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. servus)
1.
(în
feudalism)
șerb.
2.
servitor.