Dictionar

bușeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouchée)

1. prăjitură cu cremă, frișcă sau ciocolată.
 

cașeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachet)

1. ecran opac în fața obiectivului unui aparat de filmat, la filmări combinate, pentru a acoperi o parte din cadru; mască (8).
 

clișeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cliché)

1. plată (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii.
2. planșă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare.
3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; șablon.
 

coloseu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. colosseus „colosal, gigantic”)

1. nume dat în Evul Mediu amfiteatrului din Roma, început de împăratul Vespasian în anul 72 d.Hr. și finalizat de Titus în anul 80 d.Hr.; uneori termenul a fost extins pentru a se referi în general la amfiteatrele antice.
2. (prin analogie) edificiu colosal.
 

croșeu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chrochet)

1. (box) lovitură din apropierea corpului, cu brațul îndoit; lovitură orizontală cu brațul îndoit.
 

debușeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débouché)

1. regiune, țară servind ca piață de desfacere a produselor, a mărfurilor etc.
2. ieșirea dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei șosele etc.
3. (mil.) ieșire la loc deschis, larg.
4. ~ul unui pod = debit maxim al unei ape curgătoare care la nivelul maxim nu trece peste pod.
 

accelerină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.
 

actinografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinographie)

1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă și sursa luminoasă.
2. procedeu de preparare a unui clișeu tipografic cu raze roentgen.
3. imaginea obținută.
 

acvaforte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
2. gravura obținută.
 

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conține aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviație.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.
 

afixoid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affixoïde)

1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.
 

alinia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.