Dictionar

severitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sévérité, lat. severitas)

1. asprime, exigență, rigiditate, austeritate.
 

admonesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admonester)

1. a mustra cu severitate, a dojeni.
 

duritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dureté, lat. duritas)

1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure.
2. calitate a radiațiilor ionizante de a fi penentrante.
3. calitate a unei ape de a conține săruri de calciu și magneziu.
4. (fig.) asprime, severitate.
 

gravitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gravité, lat. gravitas)

1. însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță excepțională.
2. seriozitate, severitate.
 

rigiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rigidité, lat. rigiditas)

1. însușirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub acțiunea forțelor exterioare.
2. (fig.) severitate excesivă; asprime; formalism.
 

rigoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor)

1. asprime, severitate, strictețe.
2. de ~ = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării.
3. (pl.) principii severe, rigurozitate.
4. exactitate, precizie.
 

rigorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rigorisme)

1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale.
2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate.
3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate.