sezon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saison)

1. anotimp.
2. perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în anumite domenii ori favorabilă pentru anumite acțiuni.
3. de ~ = propriu unui anumit sezon; (fig.) de actualitate.

extrasezon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hors-saison)

1. timpul din afara unui sezon; perioadă în care afluența turiștilor este scăzută, aceștia beneficiind de preț redus la cazare (și la transport).

sezonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sezon + -al)

1. care este specific, care corespunde unui sezon; sezonier.
2. care are loc doar într-un anumit sezon; sezonier.
3. care durează doar un sezon, doar o parte a anului; sezonier.

sezonalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saisonalité)

1. însușirea a ceea ce este sezonal.
2. dependența izbucnirilor epidemice de factorul anotimp.

sezonier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. saisonnier)

1. I. care ține de un anumit sezon și durează cât sezonul, privitor la un anumit sezon; potrivit pentru un anumit sezon; sezonal.
2. personal ~ = personal recrutat pentru un sezon (în turism, alimentație publică).
3. muncitor ~ = muncitor angajat pe un sezon pentru anumite munci, cel mai adesea agricole.
4. II. lucrător angajat pentru un sezon.
5. muncitor care prestează munci sezoniere din loc în loc, adesea munci agricole sau servicii turistice.

sezonist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sezon + -ist)

1. cel care face cură la o stațiune balneoclimaterică.

ciclomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cyclomorphosis)

1. totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării sale ontogenetice.
2. schimbări sezoniere.

climogramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. climogramme)

1. grafic care reprezintă fluctuațiile sezoniere concomitente a doi parametri climatici: precipitațiile și temperatura; climadiagramă.

defoliație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. défoliation)

1. căderea frunzelor, înainte de sezonul obișnuit; distrugerea frunzelor copacilor și a plantelor folosind defoliante; defoliere.
2. (var.) defoliațiune.

diapauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapause)

1. sistare sezonieră a funcțiilor vitale la insecte, pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență.

dressing

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dressing)

1. încăpere mică pentru haine; vestiar.
2. sos rece pe bază de vinegretă sau maioneză, folosit pentru asezonarea salatelor.

efemer 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphémère)

1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.
2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație.
3. s. f. pl. insecte efemeride.