consubstanțialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consubstantialité)

1. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță.
2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.

Coran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Coran, germ. Koran)

1. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed.

teologal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. théologal)

1. care se referă la teologie; teologic.
2. se spune despre principalele virtuți care au ca obiect pe Dumnezeu (credința, speranța și caritatea).
3. virtute ~ă = fiecare dintre cele trei virtuți insuflate de Dumnezeu (credința, speranța și iubirea), care îi permit omului să stabilească o relație cu Sfânta Treime, fiind dovada prezenței și acțiunii Duhului Sfânt în facultățile ființei omenești.

trinitar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. trinitaire)

1. I. referitor la trinitate.
2. care crede în Sfânta Trinitate.
3. II. adept al trinității.
4. credincios creștin care acceptă dogma trinității; trinitarian.
5. membru al ordinului călugăresc al Sfintei Treimi; trinitarian.

trinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trinité, lat. trinitas)

1. Sfânta Treime.
2. grup de trei divinități, trei persoane sau lucruri care formează o unitate.

dreaptă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. directus)

1. linie care reprezintă distanța cea mai scurtă dintre două puncte.
2. art. parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei construcții etc. care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în același sens cu obiectul, construcția etc. respectivă.
3. art. parte a unui curs de apă sau a unui mal al acestuia care se află în zona sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în sensul de curgere a apei respective.
4. (și adj.) (literă) care are tăietura verticală.
5. art. mâna dreaptă.
6. art. (în religia creștină) mâna lui Dumnezeu considerată ca putere sfântă.
7. art. (fig; în viața politică) grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale.