Parte de vorbire: s.n. (Transilvania)
Origine: (nesigură, cf. răvar)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sfărâma + -bil)
1. care poate fi sfărâmat, zdrobit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sfărâma + -ător)
1. mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec.
2. (Transilvania) unealtă folosită pentru dezghiocarea boabelor de porumb de pe știuleți.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sfărâma + -tor)
2. (var.) sfărmător, sfrâmător.
Parte de vorbire: s.m. pl. (regional)
Origine: (sfărma + -tor)
1. oameni adunați la clacă pentru a dezghioca boabele de porumb de pe știuleți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sfârteca)
1. acțiunea de a sfârteca (a sfâșia, a rupe în bucăți) și rezultatul ei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)
1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.
2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)
1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.
2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.
3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (amfi- + -centric)
1. care începe şi sfârşeşte în acelaşi vas arterial.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacyclique)
1. (despre versuri) cu sens citit de la început sau de la sfârşit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anadiplose)
1. (retorică) reluare a unui cuvânt de la sfârşitul unei unităţi sintactice sau metrice la începutul unităţii următoare (schematizată astfel _______A / A_______); geminaţie, reduplicaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)
1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.