Dictionar

Rezultate secundare (Sfârșită):

Ruminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rumination, lat. ruminatio)

1. ruminare, rumegat.

2. impulsiune de meditare nesfârşită, obositoare, pe o singură temă; persistenţă a unor idei, planuri obsedante.


Atotrăbdător, -oare

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (atot- + răbdător)

1. care are o răbdare nesfârșită.