Rezultate secundare (Sfătui):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (con- + sfătui)
1. refl. a se sfătui împreună; a se consulta.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (sfătui + -eală)
1. acțiunea de a (se) sfătui și rezultatul ei; sfătuire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)
1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelaţilor schismatici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférence, lat. conferentia)
1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanţilor unor state, organizaţii etc. pentru a discuta şi a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizaţii de partid, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale organizaţiei, a alege organele sale de conducere etc.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieţii politice, sociale sau culturale şi reprezentanţi ai presei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (con- + sfătui)
1. refl. a se sfătui împreună; a se consulta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (consfătui)
1. acţiunea de a se consfătui.
2. şedinţă de lucru în care se discută probleme de interes comun.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. conseiller, lat. consiliari)
1. a spune cuiva ce ar trebui sau nu ar trebui să facă; a sfătui.
2. a propune, a sugera cuiva reguli, principii, soluții pe care să le urmeze.
3. a îndemna pe cineva să acționeze într-un anumit mod, a invita la o anumită acțiune sau comportament.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conseiller)
1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare.